Luni, 3 iunie 1985, a doua zi de Rusalii
Programul pentru slujba de luni, a doua zi de Rusalii, nu a fost anunțat duminică. Toți credeau că se va desfășura ca și în anii precedenți de la orele 9:00. Doar enoriașii care știau să-și țină gura au primit știrea de la pastor că slujba v-a începe mult mai devreme.
De ce aceasta? Se bănuia că autoritățile vor bloca accesul în biserică. Așa s-a și întâmplat. Dispozitivul securității a fost activat la orele 8:00, dar prea târziu, mulți enoriași deja erau în înteriorul bisericii. Printre ei, alături de pastorul Buni Cocar se aflau și personalități politice ale ambasadelor străine: Mary Witt atașatul politic al ambasadei SUA în Romania și prietenul acesteia consulul ambasadei Portugaliei la București.
Strada bisericii (strada Luduș) a fost blocată la ambele capete pentru a nu mai permite accesul altor credincioși în biserică. Cu enoriașii și musafirii în interior, „oamenii muncii” aduși de Securitate, sub directa îndrumare a prim-vice-premierului Ion Dincă (zis „Te-leagă”), s-au apucat de „treabă”.
Muncitorii aduși cu forța nu au ascultat însă până la capăt de ordinele securiștilor. Doar au terminat de montat schela și au urcat picamerele pe cupolă. Motivau refuzul cu: „Biserică noi nu dărâmăm! Nu vrem să ne blăsteme Dumnezeu!”
Peste puțin timp picamerele au fost puse totuși în acțiune, dar de o echipă de pușcăriași aduși de un maior de la securitate cu un autocar ONT, iar enoriașii au fost scoși afară cu apa turnată prin găurile proaspăt făcute în cupolă.
Pastorul a fost reținut imediat și dus la miliție. După el au fost reținuți diaconii și tinerii bisericii. Diaconii Dancu și Cojocărescu au fost torturați bestial. Cel mai rău s-au comportat cu fratele Cojocărescu care a condus lucrările. După ce a fost torturat o noapte întreagă a fost aruncat din mașina Securității dimineața la gura de metrou Dristor. Ca și fratele Cojocărescu mulți tineri au fost dați afară din serviciu sau reangajați în slujbe de ocară la același loc de muncă.