Întorcându-mă în timp la anii petrecuți în Giulești la Biserica Nădejdea pe vremea când era pastor fratele Buni Cocar (n.r. 1980-1986), parcă și acum simt acea bucurie care ne umplea inimile.
De multe ori veneam mai devreme de începerea programului doar ca să pot savura prezenta Lui Dumnezeu în locul acela. Pentru mine și cred că pentru mulți era ca un colt de Cer unde plutea pacea și bucuria. Când începeau cântările și rugăciunea de multe ori vărsam lacrimi înaintea Domnului apoi când începea predica era ceva dumnezeiesc pentru că de fiecare dată simțeam că îmi vorbește Dumnezeu și plecam acasă cu inima plină de mulțumire (făceam o oră și jumătate până acasă în Popești Leordeni).
Giuleștiul, asa cum spune-am toți a fost o oază de lumină în vremea comunismului, era ca o ambasadă a Cerului unde simțe-ai că plutește prezența Lui Dumnezeu. Am crescut cu acea atmosferă de înviorare spirituală, acolo am învățat să mă rog și să predic diferit de ceea ce se întampla în alte biserici și încă de atunci îmi doream dacă voi avea vreodată harul să pot să-L slujesc pe Dumnezeu să pot aduce în Adunare acea stare de bucurie și pace pe care am experimentat-o în Giuleștiul acelor ani.
Stiu că acolo a fost de fapt Bunătatea și Harul Lui Dumnezeu pentru toți cei care îl căutam sincer pe Cel ce ne-a Iubit nespus și ne-a dăruit “Viața din belsug”.
Pastor Ioan Tone din 1991 până în prezent și câți ani îmi va mai da Mântuitorul meu iubit!
