Se împlinesc 38 de ani de la acel special Rusalii petrecut de mine împreună cu creștinii din Biserica Nădejdea în iunie 1985.
Amintirile și telefoanele câtorva enoriași de atunci m-au îndemnat să scriu câteva rânduri despre timpul petrecut în „Nădejdea”…, mă conformez deşi prefer să citesc impresiile lor.
În sufletul meu s-au aşezat mai multe înţelegeri… A fost un mic fenomen care ar fi putut deveni unul mare, dar aşa s-a scris istoria. Numesc fenomen faptul că acolo Domnul a început o lucrare şi ne-a acceptat pe noi ca parteneri.
Tot ce a fost bun acolo a fost datorită lui Dumnezeu. El ne-a strâns de pe drumuri, El ne-a evanghelizat, El ne-a botezat, El ne-a ajutat să creştem…
Nu-mi aduc aminte de niciun singur lucru pozitiv pe care noi să-l fi trăit şi să nu fi venit de la El.

Ne-a iubit şi când am construit, fiindcă nu mai aveam locuri în vechiul sanctuar, şi ne-a iubit şi atunci când ne-a fost demolată casa pe care eram pe cale s-o isprăvim.
Personal, cred că a vrut să ne spună că noi suntem templele Duhului Său…
Anumite lucruri le înţelegem mai greu fiindcă ni se par prea de tot, dar El este Dumnezeu, Suveran şi ştie totdeauna ce face. El n-a pierdut nicio bătălie, cât despre noi, suntem în toate lucrurile, mai mult decât biruitori.
In Christ We Trust
Buni Cocar