Marți 21 mai 1985, cu două săptămâni înainte de Rusalii
În anii ’80, când în București se demolau printr-un simplu arătat cu degetul al dictatorului comunist clădiri monument istoric ca: Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc., Ceaușescu și-a dorit un lac (Lacul Morii) care pe lângă rolul de împiedicare a revărsărilor Dâmboviței urma să creeze o zonă unde visa la bărcuțe pe apă și promenade.
Pentru aceasta a dat ordin de construire și a unei insule pentru susținerea unor concerte și tot felul de evenimente de propagandă comunistă unde tineretul urma să-și descarce energiile într-un mediu controlat.
La întoarcerea din una din inspecțiile sale la lucrările de pe lac în zona Giulești Sârbi, Ceaușescu se afla în ARO-ul său împreună cu prim-vice-premierul Ion Dincă zis „Te-leagă”.
Trecând pe lângă Piața Giulești vede cum se construia cupola bisericii baptiste Nădejdea. Neștiind despre ce este vorba își întreabă colaboratorul: „Ce construiești aici? Un mare magazin?” Dictatorul nu primi din partea fostului primar al Bucureștiului nici-un răspuns. Acesta nu știa.
Au urmat cercetări și discuții în spatele ușilor închise pentru a se hotărî cum să fie speriați enoriașii ca să-și demoleze singuri construcția. Aceasta pentru a nu fi afectate relațiile cu SUA și implicit periclitarea clauzei națiunii cele mai favorizate.
Subinginerul Cojocărescu Ioan, cel ce conducea reconstrucția bisericii Nădejdea, a fost chemat de primarul de atunci al capitalei, Gheorghe Pană, la o convorbire în sediul primăriei de la Banu Manta.
Acolo în spatele altor uși închise s-a încercat fără succes înfricoșarea curajosului subinginer, care era și unul din diaconii bisericii.
