A fost, pentru mine care l-am cunoscut îndeaproape (1962-1990), cel mai trist și mai cotroversat slujitor al Cuvântului dintre cei cu care am relaționat. L-am înțeles ca pe un personaj dostoievskian, în care se dădea o luptă între cel care voia să facă binele și cel care contribuia și lăsa să se întâmple cu totul altceva. Și nu de puține ori primul se lăsa învins.
Fratele Bălgrădeanu Constantin s-a născut în ziua de 25 august 1916 în localitatea Pâclișa, județul Alba. Părinții fratelui se numeau Nicolae și Ana, de naționalitate română, a căror ocupație era cea de apicultori.
În ziua de 28 ianuarie a anului 1945 se căsătorește cu Ana, în localitatea Tălmaciu, din județul Sibiu. Căsătoria a fost oficiată de frații: Ioan Dan, Zdrânc Artenie și Z. Apahideanu.
Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia cu 4 copii, trei băieți și o fată. Băiatul întâi născut a primit numele de Constantin, fata numele de Ana Eugenia, iar ceilalți doi băieți Nicolae și Eugen (Jenel, Delu).
În anul 1938 a fost recrutat și încorporat în Regimentul 98 din Alba și a fost lăsat la vatră cu gradul de sergent.
La data de 15 iunie 1931 este botezat de către fr. Dan Ioan.
A urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din București, pe care le-a absolvit în anul 1937.
De timpuriu fratele Constantin Bălgrădeanu este foarte activ pe ogorul Evangheliei, mergând pe la biserici mici și mari, predicând și învățând din Cuvântul Domnului.
În anul 1945 este ordinat ca predicator la Sibiu de către o comisie formată din frații: Dan Ioan, Dumitrescu David, Gavriș Simion.
A fost păstor la Bisericile Creștine Baptiste din Rădești, județul Arad din anul 1935, în anul 1936 a fost predicator în localitatea Țigănești din județul Bihor, iar din anul 1937 în Sibiu, la București-Giulești între 1961-1978, la Bicazul Ardelean între anii 1960 – 1962, și după acest an până în 1972 merge la Piatra Neamț, de unde face naveta la București.
La Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la Arad în zilele de 27 și 28 octombrie 1945, fratele Constantin Bălgrădeanu este ales în comisia de tineret alături de frații: Alex Balc, Marcu Nechifor, Macavei Slăv, Petru Popovici și Gheorghe Cicireanu.
În anul 1941 îi apare și primul articol numit: „Un strigăt în noapte”, în revista „Farul Creștin”. Din anul 1946 îi apar articole pe prima pagină.
La Congresul Tineretului Baptist din România, ținut la Reșița în zilele de 16-18 august 1946, fratele Constantin Bălgrădeanu este propus și ales vicepreședinte împreună cu fratele David Dumitrașcu.
Din luna iulie 1946 semnează articole și traduceri în revista nou înființată a cultului, „Îndrumătorul Creștin Baptist”.
Fratele Constantin Bălgrădeanu a fost secretarul Comunității Creștine Baptiste de Alba Iulia.
La primul Congres al Cultului Creștin Baptist din Republica Populară Română, ținut la Buteni-Arad în zilele de 23-24 octombrie 1948, este ales ca secretar de zi al Congresului, alături de fratele Cure Simion.
Fratele Constantin Bălgrădeanu a fost ales ca secretar general al Cultului Creștin Baptist între anii 1955 – 1960. Această alegere a Uniunii s-a petrecut la „recomandarea” Departamentului Cultelor, care la rândul ei servea puternicilor zilei de atunci unde pastorul activa cu numele Iuliu Stângu.
În zilele de 28-31 august 1956 participă alături de frații: Teodor Vicaș, Ilie Mârza și Petre N. Popa, la Consiliul Executiv al Alianței Baptiste Mondiale și Conferința Federației Baptiste Europene, ținută la Oslo, Norvegia.
În cadrul Seminarului Teologic Baptist din București, fratele Constantin Bălgrădeanu a predat: Teologia pastorală, Ermeneutică și Catehetică.
Fratele Constantin Bălgrădeanu, în ziua de 2 februarie 1960 este suspendat din postul de secretar general al Uniunii. Aceasta după ce și-a îndeplnit rolul în înlăturarea tânărului Marcu Nichifor din funcția de pastor pentru tineret la biserica „Golgota” și implicit din cea de lider misionar din UTBR (Uniune Tineretului Baptist Român). Baptiștii care își mai aduc aminte de anul 1946 (Congresul UTBR – Reșița) știu că această organizație creștină de tineret surclasa, mai ales în zona Banatului, Crișanei și Bihorului, chiar și noile organizații de tineret de sorginte politică comunistă.
Din luna martie 1971 devine redactor responsabil și apoi redactor șef al revistei „Îndrumătorul Creștin Baptist” până în luna decembrie 1976.
În anul 1979 îi apare cartea: „Viața de slujire a Sfântului Apostol Pavel” într-un tiraj de 1000 bucăți. Ultimul articol scris pe 3 pagini se numește: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”.
În anul 1993 primește o grea lovitură prin moartea primului său fiu Costel.
Până în 1996 când a plecat dintre noi, fratele Bălgrădeanu Constantin a fost din ce în ce mai trist, mai necomunicativ, închizându-se în sine. De ce? Aceasta o știa doar el și Cel pe care l-a slujit în felul lui.
Surse: Arhive, Mircea Bulatov, Farul Creștin, Îndrumătorul Creștin Baptist
