Era un om bun. Cum se zice: „bun de pus la rană”. Și așa a fost mereu: cum l-au cunoscut cei din copilărie, cei din tinerețea sa, și cum l-am cunoscut eu, spre apusul vieții dânsului, când nu precupețea răspândirea binelui nici când era în vârstă. Într-un cuvânt nu a vestit cuvântul prin vorbe cât prin fapte.
Fratele Ioan Țopa s-a născut în ziua de 6 martie 1901 în localitatea Retiș, județul Târnava Mare, în apropiere de Sighișoara. Părinții se numeau Bucur și Eufrosina, agricultori, de naționalitate română.
Termină școala primară și de tânăr se duce la București unde studiază la Școala Practică de Comerț, curs seral și obține diploma, ajungând funcționar public.
Este din contigentul 1923, fiind încorporat la Regimentul 6 Infanterie, rămânând la vatră cu gradul de soldat. Între anii 1940 – 1942 este mobilizat și concentrat pe front.
Fiind în București, ca tânăr, printre altele, aude vorbindu-se de Biblie și îi trezește interesul de a asculta și a cunoaște mai multe despre această carte, frecventează biserica baptistă și în ziua de 25 mai 1926 la Seminarul Teologic Baptist din București este botezat de fratele Constantin Adorian.
În ziua de 29 august 1926 în București se căsătorește cu Elena, născută Sasu și Domnul i-a binecuvântat cu patru copii: Lenuța, născută în ziua de 22 iulie 1928, Cornelia, născută în 21 iunie 1932, Lidia, născută în 10 februarie 1936 și Nelu, născut în 2 octombrie 1937.
După botez a început să predice Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, iar frații din București-Ferentari, văzându-i râvna de predicare au hotărât să-l ordineze. În ziua de 12 iulie 1932 fratele Ioan Țopa este ordinat, comisia de ordinare fiind compusă din frații: Carol Strobel, Barnea Ioan și Gheorghe Pop. Bisericile Baptiste unde a lucrat pentru început au fost: Buturugeni, Ogrezeni și Nenciulești. Când a început slujirea a avut 48 de membri și 22 de aparținători.
Plin de entuziasm tineresc a început împreună cu un alt tânăr, fratele Moceanu Gheorghe, o lucrare de misionariat în comuna „Principele Voievod Mihai” la marginea Bucureștiului anilor ’30 ai secolului trecut, care pe atunci, în acea zonă, se termina la Podul Grant. A locuit pe strada Mesteacănului Nr. 34 (actualmente Godeni).
În plină criză economică, ce dura din 1929, guvernul dădea an după an hotărâri dure denumite „curbele de sacrificiu”, ce aduceau cu ele reduceri de salarii de până la 25%. Atunci muncitorii de la Atelierele Grivița și-au exprimat nemulțumirea prin greva din 1933, reprimată dur de jandarmii din subordinea lui Armand Călinescu pe atunci subsecretar la interne.
În această atmosferă tulbure, chiar acolo în apropiere, peste calea ferată în cartierul Giulești, credincioșii din zonă, care ascultau îndemnurile tânărului misionar Țopa Ioan, au cumpărat cu mari sacrificii terenul și imobilul din strada Alexandru Costescu nr. 4 (actualmente Luduș) care v-a deveni biserica baptistă din Giulești (actualmente NĂDEJDEA).
Imobilul a costat, în anul 1933, 37.000 lei. Pentru această sumă, frații au trebuit să jertfească peste puterile lor, dar Domnul i-a ajutat și în ziua de 15 septembrie 1933 (într-o vineri) s-a ţinut primul serviciu Divin, așa cum este menționat în memoriile pastorului Țopa Ioan.
La data de 8 octombrie 1933 enoriașii au avut mare bucurie să facă și festivitatea de inaugurare a locașului de închinare. Programul a fost condus de fratele Ioan Țopa, la care au mai participat frații: Branea Ioan, conducătorul Bisericii Creștine Baptiste din Colentina, Ioan Socaciu și alții.
În anul 1962, cu ocazia aplicării legii arondării bisericilor, fratele Țopa a predat patrimoniul bisericii către uniune și activitatea de pastor responsabil a încetat, iar la conducerea bisericii a fost numit fratele Bălgrădeanu Constantin pe atunci secretar al cultului. Lucrarea Domnului a mers înainte deși noul pastor colabora cu Securitatea. La acest mers înainte contribuia neobosit și fostul pastor responsabil care nu și-a uitat oițele până când a plecat acasă Sus.
A lucrat pe ogorul Evangheliei timp de 30 de ani ca păstor și nouă ani ca responsabil local la Biserica Creștină Baptistă din București-Giulești.
Fratele Ioan Țopa a mai slujit în tinerețe în cadrul Școlii Duminecale, a fost ales ca secretar al tinerilor baptiști și membru în comitet.
A scris în revistele baptiste, Farul Creștin, Farul Mântuirii, Îndrumătorul, diferite articole de zidire sufletească, dar și comentarii.
În anul 1967 familia fratelui Ioan Țopa a pierdut pe fiica lor Cornelia, care a suferit mult în trupul ei. De la această dată fratele a început să slăbească, iar în urma unei gripe a dat în pneumonie, iar în ziua de 14 februarie 1971 este chemat acasă la Domnul.
Frații au găsit rămase de fratele Ioan Țopa următoarele cuvinte: „Sunt plin de recunoștință față de Domnul Meu care m-a învrednicit să fiu unealta Lui din acest cartier. Rog din inimă pe Bunul meu Creator ca farul Evangheliei Sale care l-a aprins, să-l facă să lumineze din plin până la revenirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos”.
Surse: Ilie Pop, Arhive, Farul Creștin, Îndrumătorul Creștin Baptist, Mircea Bulatov și Memorii Țopa Ioan
