Era un om meticulos. Căuta să cunoască mult, cât mai mult posibil față de informațiile găsite la acea vreme. Această meticulozitate și dorința de căutare se manifesta din partea dânsului și în cele spirituale.
Manolescu E. Constantin s-a născut în ziua de 3 decembrie 1894, în localitatea Greci, județul Dâmbovița, din părinții Ieremia și Elisabeta.
În anul 1915 este înrolat la Regimentul 1 Artilerie Grea, detașat la atelier de reparații clasa II-a. A participat în război la campania din 1916-1919, fiind lăsat la vatră ca invalid de război (a pierdut un ochi), cu gradul de locotenent. A fost decorat militar cu „Crucea Comemorativă cu baretele „Târgu-Ocna” și „Insigna invalidului 1916-1919”.
În luna aprilie 1924 se căsătorește în Grivița, municipiul București, cu sora Blanca și Domnul le-a dăruit următorii copii: Eugenia, născută în anul 1925, Maria II 1927, Paul 1931, Petre 1939, Costel (Titi) 1941 și Maria I 1922.
A auzit Cuvântul Domnului la adunarea Creștinilor după Evanghelie, de pe strada Carol Davila din București, iar în ziua de 6 ianuarie 1931 este botezat la religia baptistă, de către fratele Victor Gorung.
Împreună cu un număr de adepți credincioși frecventa Biserica din Carol Davila, iar mai apoi s-au mutat în biserica baptistă din Ferentari.
În ianuarie 1932 fratele Manolescu împreună cu grupul său de credincioși au fost botezați în casa fratelui Adorian, iar pe 10 aprilie 1932 a fost ordinat în biserica din casa sa şi astfel a luat naştere biserica numită „Griviţa” din strada Arad.
În ziua de 10 aprilie 1932 este ordinat ca păstor de comisia compusă din Carol Strobel, Ioan Branea, Victor Gorung și Gheorghe Pop.
În curtea casei fratelui Manolescu Constantin se construiește o sală ce va deveni biserică, prin adresa Uniunii nr. 155/1932, în ziua de 27 noiembrie 1932 când s-a făcut o frumoasă serbare de deschidere, la care au participă mai mulți frați din București. Au cântat corurile bisericilor: București-Colentina, București-Grivița, corul Școalei Duminecale și corul de la Seminarul Teologic Baptist din București.
În anul 1933 pleacă pentru 3 ani în Elveția, 1 an curs biblic miionar în Lausanre și 2 ani la Geneva, Școală Teologică. Întors în țară lucrează ca ajutor de notar deschizându-și pe strada Arad nr.35, un birou de redactat și copiat acte. Folosindu-se de relațiile lui cu clienții, le vorbea despre Dumnezeu și despre importanța cunoașterii Cuvântului Sfânt (Bibliei), așa cum a învățat în Elveția.
În urma Congresului General al Cultului Creștin Baptist, ținut la Arad în zilele de 27 -28 octombrie 1945, fratele face parte din Comitetul Uniunii. La ședința Comitetului Uniunii, ținută în zilele de 29 -30 aprilie 1946, fratele este numit la secțiunea edilitară și publicități.
În ziua de 3 noiembrie 1957 participă la serbarea a 25 de ani de la deschiderea Bisericii Creștine Baptiste din Ferentari-București. În ziua de 2 februarie 1958 participă la deschiderea Bisericii Creștine Baptiste din localitatea Traian, din cercul Turnu Măgurele. A scris la „Îndrumătorul Creștin Baptist”.
Colaborează cu fratele Țopa Ioan și grupul său de credincioși din Giulești, care veneau pe jos la biserica din strada Arad, trecând liniile de cale ferată pe lângă Revizia de Vagoane CFR. Aceasta până în 1933 când grupul de credincioși conduși de fratele Țopa Ioan cumpără pe strada Alexandru Costescu (actual strada Luduș) un atelier de mobilă și îl amenajează ca propria lor biserică.
După 1961, mai precis după aplicarea legii „arondării bisericilor”, fratele Manolescu și o parte din grupul său, deoarece nu le mai era permis să se adune în localul din strada Arad, vin din nou în Giulești.
Aici, în biserica din Giulești, fratele Manolescu îl ajută pe fratele Țopa la vestirea cuvântului până în 1962 și apoi, cât a mai avut putere, pe noul pastor, Bălgrădeanu Constantin.
Surse: Alexa Popovici, Mircea Bulatov, Ioan Bunaciu, Arhive, Glasul Adevărului, Îndrumătorul Creștin Baptist
