Omul este creația lui Dumnezeu, așa ne învață Sfânta Scriptura (Geneza 1:26-27), am fost creați de către Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa. Omul este o creație specială a lui Dumnezeu, având un scop extraordinar (cu totul deosebit): acela de a-L glorifica pe Dumnezeu având părtășie cu Dumnezeu! Acest scop însă nu este impus ci, Dumnezeu a lăsat omului liberul arbitru, puterea de a alege în toate aspectele privitoare la sine, inclusiv asumarea sau respingerea scopului pentru care a fost creat.
Fiind creat omul nu este Dumnezeu, omul este creatură, el este limitat! Dar modul extraordinar în care omul a fost creat îi dă posibilitatea, prin atingerea scopului pentru care a fost creat, adică având părtășie cu Dumnezeu stând în ascultare de Dumnezeu, să aibă acces la veșnicie și la resurse nelimitate în Dumnezeu prin Hristos.
A trebuit omul să-și ”câștige” accesul la veșnicie? Nu, încă din momentul în care a fost creat omul a avut acces la veșnicie și la resursele nelimitate ale lui Dumnezeu inclusiv la pomul vieții (Geneza 3:22)! Toate acestea trebuiau doar acceptate și păstrate de către om prin manifestarea propriei voințe în ascultare de Dumnezeu. Dumnezeu l-a înștiințat pe om că în clipa în care va alege neascultarea, trecând de limitele impuse de Dumnezeu prin încălcarea de bună voie a poruncii Lui, omul va muri cu siguranță (Geneza 2:17)! Alegând propriul scop în detrimentul scopului pentru care a fost creat, omul a ales de bună voie asumarea consecințelor neascultării lui. A ales moartea în detrimentul vieții, suferința și durerea în detrimentul bucuriei, a păcii și a binecuvântărilor, pentru că s-a ales pe sine cel limitat în detrimentul lui Dumnezeu Cel Nelimitat.
Este alegerea omului reversibilă în ce privește trecerea de la viață la moarte? Adică poate omul prin alegeri, decizii, acțiuni personale să treacă de la moarte la viață, de la neascultare la ascultare de Dumnezeu? Nu! Omul nu se mai poate întoarce prin alegeri, decizii, acțiuni personale la Dumnezeu, la viață și la scopul pentru care a fost creat! De ce? Pentrucă omul păcătos nu poate oferi niciodată prețul răscumpărării sale de sub consecințele păcatului. Omului i-a rămas puterea de a alege, omul păcătos continuă să aibe voința liberă de aceea și rămâne responsabil pentru faptele sale dar, omul păcătos este incapabil să achite prețul răscumpărării sale din păcat și de sub consecințele lui.
În această situație fără ieșire pentru omul căzut în păcat, Dumnezeu în dragostea Lui a oferit omului o a doua șansă plătind El însuși prin jertfa Domnului Isus Hristos prețul răscumpărării omului din păcat și de sub osânda morții (Ioan 3:16). Domnul Isus Hristos a murit în locul omului păcătos (a tuturor oamenilor păcătoși) ca prin credința în El omul păcătos să poată trece exprimându-și propria voință de la moarte la viață prin credința în Isus Hristos și pocăință. Aceasta este singura cale prin care omul păcătos poate veni iarăși la Dumnezeu (Ioan 4:16).
Reabilitarea omului păcătos este posibilă datorită lucrării Domnului Isus Hristos, dar produce efecte doar în cazul în care omul păcătos își exprimă voința printr-o alegere liberă în acest sens, materializată prin credința în lucrarea de ispășire a Domnului Isus pentru păcatele sale și prin pocăință. În lipsa exprimării voinței omului materializată prin credința în Isus Hristos și prin pocăință, lucrarea de mântuire a Domnului Isus nu produce efecte pentru acel om. De ce? Pentru că Dumnezeu nu trece peste alegerea omului, El nu mântuiește cu forța.
Este nevoie ca omul să-și exprime dorința de a fi iertat de Dumnezeu și apoi dorința de a se împăca cu Dumnezeu. Față de cine își exprimă omul păcătos aceste dorințe? Față de Dumnezeu împotriva căruia a păcătuit, față de Dumnezeu care îl poate ierta și față de Dumnezeu cu care dorește să se împace pentru a trăi spre slava Lui în părtășie cu El. Cum își exprimă omul păcătos aceste dorințe, hotărâri pe care le-a luat cu privire la viața lui? Prin rugăciunea adusă cu sinceritate, din inimă înaintea lui Dumnezeu.
Odată luată hotărârea din partea omului păcătos de a se întoarce la Dumnezeu acesta își dă seama că nu este de ajuns. El e conștient de faptul că are nevoie nu doar să fie iertat de Dumnezeu ci, are nevoie să se împace cu Dumnezeu. Are nevoie să reia relația de părtășie cu Dumnezeu și această relație implică trăirea în ascultare de Dumnezeu după principiile exprimate de către Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Dar cum să facă acest lucru omul obișnuit să trăiască pănă la momentul întoarcerii în păcat? Are o singură soluție. Să alerge la Dumnezeu și să ceră sprijinul Său în rugăciune. De altfel rugăciunea este singurul lucru în care omul poate fi nelimitat. Omul are totdeauna la dispoziție rugăciunea față de Dumnezeu fără a fi limitat!
Închei cu exemplul pe care îl regăsim în Psalmul 119:40, 41 : ”Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduința Ta!”. Omul care semnează aceste afirmații se adresează lui Dumnezeu și-I spune: ”aceasta este hotărârea mea, sa trăiesc împlinind poruncile Tale adică, să trăiesc după principiile Tale”.
Luarea și exprimarea hotărârii înaintea lui Dumnezeu constituie doar începutul. Odată luată aceasta hotărâre ea trebuie aplicată. Primul pas pentru a o aplica este rugăciunea către Dumnezeu: ”eu m-am hotărât dar nu este deajuns, fă-mă Tu să trăiesc în neprihanirea ceruta de Tine”. Asta implică nevoia de a primi ajutorul lui Dumnezeu, El să îmi dea putere să fac acest lucru, să îmi creeze contextul favorabil, să mă abată de la alte direcții greșite, să mă ridice atunci când alunec și cad. De aceea se roagă în continuare: ”Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduința Ta!”. Așadar în rugăciune el continuă să afirme dorința și nevoia ca Dumnezeu sa fie îndurător față de sine, conștient că nu este vorba de a împlini doar o poruncă, ci este un mod de viață trăită în ascultare de Dumnezeu.
În concluzie, ca oameni, Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi cu posibilitatea de a ne bucura de viață având părtășie cu El. În același timp El ne-a oferit oportunitatea de a ne modela prezentul și viitorul în funcție de propriile noastre alegeri, fiecare dintre ele având putere de viață sau de moarte. Apreciem la adevărata valoare fiecare alegere pe care o facem? Suntem conștienți de consecințele ei asupra vieții noastre și asupra relației personale cu Dumnezeu? Dumnezeu să ne dea înțelepciune să ne conștientizăm liberul arbitru și greutatea alegerilor noastre.
