Cel mai dificil moment al rugăciunii

Există mai multe momente ale rugăciunii? Da, evident există! Este momentul în care te gândești să te rogi, momentul în care te rogi, momentul în care închei rugăciunea și momentul în care aștepți răspunsul la rugăciunea adresată lui Dumnezeu. Din experiența dumneavoastră personală care dintre acestea credeți că este cel mai dificil moment al rugăciunii? Dar din perspectiva biblică?

Cel mai dificil moment al rugăciunii este așteptarea răspunsului din partea lui Dumnezeu!

Dacă privim în Cuvântul lui Dumnezeu vom vedea că cel mai dificil moment al rugăciunii este așteptarea răspunsului din partea lui Dumnezeu! În continuare,  dați-mi voie să argumentez această afirmație folosind un text biblic pe care îl găsim în cartea Neemia cap. 6:1-14.

Neemia împreună cu locuitorii din Iuda întorși din robia babiloniană la Ierusalim lucrează la dregerea zidurilor cetății aflată în ruină, având aprobarea împăratului Artaxerxe (Neemia 2:1-8). După o vreme văzând că lucrarea înaintează dregătorii împăratului aflați în zonă, Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul Amonit (Neem. 2:10, 19, 6:1-8) au început să-l descurajeze și să-l amenințe pe Neemia pentru a-l determina să oprească lucrările, încercând chiar să-l atragă într-un complot pentru a-l ucide. Aflat într-o astfel de situație Neemia nu are alta solutie decât să ceara ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune: ”Acum, Dumnezeule, întărește-mă!” (Neemia 6:9).

În așteptarea răspunsului la această rugăciune, Neemia merge la Șemaia (Neemia 6:10). Cine era Semaia? Șemaia era una dintre căpeteniile poporului în acea vreme (Ezra 8:16) fiind unul dintre fii preoților care își luaseră de nevastă femei păgâne, din afara poporului lui Dumnezeu încălcând Scriptura și făcând astfel să crească păcatul lui Israel (Ezra 10:10, 11, 18). Șemaia era unul dintre aceia care, răspunzând apelului lui Neemia, s-au îndatorat să se pocăiască despărțindu-se de nevestele străine și aducând jertfe lui Dumnezeu pentru iertarea păcatului lor (Ezra 10:18,19). După astă decizie  Șemaia este acceptat de popor ca un conducător pocăit cu o inimă curată înaintea lui Dumnezeu. La un astfel de om merge Neemia după ce se rugase lui Dumnezeu să-l întărească.

Ajuns la Șemaia Neemia află că acesta ”se închisese” (Nemia 6:10). Unde și de ce se închisese Șemaia? Copiind un gest pe care prorocul Ezechiel, un om al lui Dumnezeu cunoscut în aceea vreme și respectat în comunitatea evreilor exilați în Mesopotamia (dovadă că în casa lui se adunau bătrânii poporului pentru a-i asculta cuvântul vezi Ezec.:8,1; 14,1; 20,1), care se închisese în casă ca act profetic făcut la porunca lui Dumnezeu (Ezec. 3:24). Prin copierea actului profetic Șemaia încearcă să se declare proroc asemenea lui Ezechiel. Astfel, Șemaia pretinde că ar aveaDuhul Sfant și că Domnul i-a vorbit. În plus, prin acest gest Șemaia vrea să dea greutate mesajului pe care îl va spune lui Neemia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu ce trebuie înfăptuit de urgență (Ezec. 3:27).  În acest context Șemaia îi spune lui Neemia: ” „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului: căci vin să te omoare, și au să vină noaptea să te omoare.” (Neem. 6:10).

Ce ai face într-o astfel de situație? Ești în pericol, te rogi Domnului să fii întărit, mergi la un om de neam de preoți, cu faimă de proroc și el, comportându-se ca un proroc și pretinzând că îți vorbește din partea lui Dumnezeu te invită cu el în Casa lui Dumnezeu în mijlocul Templului ca să fii scăpat de moarte. Cum ai reacționa în acest caz? Cât de probabil ar fi să consideri mesajul primit ca fiind din partea lui Dumnezeu, și să-l accepți acționând în direcția împlinirii lui? Puși în fața unei astfel de situații mulți oameni ar spune: ”mi-a răspuns Dumnezeu la rugaciune”, mi-a vorbit prin omul Său și eu, credincios Domnului, degrabă trebuie să-l ascult, că de nu voi păți ca cei ce n-au ascultat de Ezechiel în vechime. Pare ceva cât se poate de normal și de logic. Perfect duhovnicesc!

Totuși, Neemia își dă seama că este o capcană, că Șemaia este doar un înșelător, că nu vorbește din partea lui Dumnezeu, ”am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea” (Neemia 6:12).

Cum și-a dat seama Neemia de toate aceste lucruri?

Neemia este ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoaste Biblia, trăiește după învățăturile lui Dumnezeu descoperite în Scripturi. El știe că nu poate și nu trebuie să fugă nicăieri să se ascundă pentru a-și scăpa viața. El știe că scăparea o găsește la Dumnezeu! ”La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre?” (Psa 11:1).   Dumnezeu în Scripturi spune altceva decât pretinde Șemaia profetul mincinos.

REGULĂ: Învățătura Scripturii, a Cuvantului lui Dumnezeu, nu poate fi desființată de nici un mesaj venit din partea unui proroc. Dacă se întamplă acest lucru atunci prorocul este mincinos. APLICATIE: cunoaște Scriptura, trăiește Cuvantul lui Dumnezeu și nu vei putea fi prins în capcana celui rău, care în momentul dificil al așteptării răspunsului la rugăciune va încerca să te inducă în eroare.

Diavolul a încercat această strategie chiar împotriva Domnului Isus, după botezul Său atunci când fiind dus de Duhul în pustie a postit 40 de zile și 40 de nopți, timp în care cu siguranță a petrecut timp în rugăciune înaintea Tatălui, după care Diavolul a venit să-L ispitească. La fiecare dintre ispitele Diavolului răspunsul Domnului Isus s-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu, subliniind încă o dată cât de important este acesta pentru trăirea unei vieți în ascultare de Tatăl, în care este capital să identifici și să respingi atacurile celui rău.

Neemia nu confundă lucrurile, nu orbecăie. Neemia nu-L caută pe Dumnezeu după cum are chef sau după cum îi sugerează alții, ci călăuzindu-se după învățătura Sfintelor Scripturi. Domnul Isus spune:  „Eu sînt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine” (Ioan 14:6), nu sunt mai multe căi!

Șemaia îi întinde două capcane lui Neemia: să fugă și să intre în Templu. Dar în Biblie Dumnezeu poruncise clar altceva și Neemia știa că permisiunea de a intra în Templul lui Dumnezeu era rezervată exclusiv preoților; chiar și acestora numai ca reprezentanți ai poporului, respectând anumite regului de curăție și îmbrăcare și după o anumită planificare (Numeri 3:38, Exod 28:43). În afara preoților oricine ar fi intrat în Templu era pedepsit cu moartea (Num. 3:10). Abia după moartea Domnului Isus perdeaua dinlăuntru s-a rupt de sus până jos și omul, prin credința în Domnul Isus Hristos, are acces în prezența lui Dumnezeu.

Cunoscând toate aceste lucruri Neemia evită capcanele întinse de Șemaia refuzând să încalce Cuvântul, ”nu voi intra (în Templu) afirmă el cu tărie (Neemia 6:11) și alege să aștepte în continuare adevăratul răspuns din partea lui Dumnezeu la rugăciunea pe care o înălțase, răspuns care nu a întârziat să vină.

Concluzie: cel mai dificil moment al rugăciunii adresate lui Dumnezeu este așteptarea răspunsului din partea Sa. În timpul acestui moment de așteptare există posibilitatea ca cel rău să încerce să ne ispitească cu răspunsuri și sugestii false menite să ne destabilizeze relația cu Dumnezeu. De aceea este foarte important ca în așteptarea răspunsului la rugăciune să rămânem totdeauna ancorați în Cuvântul lui Dumnezeu implicând cunoașterea și aplicarea lui în viața personală, să nu acceptăm orice mesaj ca venind de la Domnul ci să-l confruntăm cu învățătura Sfintelor Scripturi!

Share (Distribuie):