Ignoranţa faţă de Cuvantul lui Dumnezeu şi abandonarea rugăciunii de către creştini sunt principalele cauze ce duc la pierderea luptelor spirituale. Care sunt consecinţele pierderii luptelor spirituale în urma ignorării Bibliei şi a abandonării rugăciunii? Consecinţele sunt multiple, gândiţi-vă doar la următoarele trei atât de prezente în realitatea vremurilor pe care le trăim.
I. Degradarea relaţiei personale cu Dumnezeu la care omul păcătos are acces prin credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos.
Fără cunoaşterea şi aplicarea Bibliei, a Cuvantului lui Dumnezeu în viaţa personală şi fără rugăciune ca Dumnezeu să ofere putere pentru trăirea voii Sale, relaţia omului cu Dumnezeu din postura de copil al Său se degradează şi se întrerupe. Amintiţi-vă ce spune Domnul Isus în Ioan 8:34 „oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului” şi Ioan 8:47: “Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu.”
II. Falimentul produs în familiile creştine cu impact imediat într-o percepere deformată a acesteia în societate. rezultând interpretări hilare ale acesteia faţă de ceea ce a intenţionat Dumnezeu.
În timp ce Biblia ne învaţă că „Ziditorul (Dumnezeu), dela început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:4-6), abandonarea rugăciunii şi a trăirii practice a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa de familie duce la degradarea relaţiei dintre soţ şi soţie culminând cu creşterea ratei divorţurilor, şi cu o înţelegere deformată a ceea ce trebuie să fie familia din perspectiva Bibliei, permiţând interpretări hilare ale familiei ajungându-se până acolo încât acestea nu doar că nu mai au nici o legătură cu ce a intenţionat Dumnezeu iniţial ci sunt chiar contrare voii lui Dumnezeu promovând păcatul şi o stare de lucruri păcătoasă mascate sub denumirea de familie. Toate aceste lucruri ducând la falimentul spiritual, moral şi fizic al întregii societăţi.
III. Transformarea Creştinismului în religie moartă.
Transformarea Creştinismului dintr-un mod de viaţă oferit prin har omului păcătos de către Dumnezeu implicând iertarea păcatelor, mântuirea şi sfinţirea acestuia, accesibil prin credinţa în Isus Hristos exprimată în rugăciune şi prin trăirea în ascultarea de Cuvânt şi călăuzirea oferită de Duhul Sfânt celui ce prin credinţă şi pocăinţă se întoarce la Dumnezeu şi devine un copil al Său prin naşterea din nou, într-o religie omenească al cărei nume Creştinism nu are nici o legătură cu semnificaţia iniţială a acestui termen prezentată în mod succint anterior.
Creştinismul care ignoră Cuvantul lui Dumnezeu şi abandonează rugăciunea este doar o religie moartă guvernată de doctrine, legi, reguli şi tradiţii, asemenea oricărei alte religii, care nu oferă niciun fel de speranţă omului sortit degradării, bolilor, suferinţei şi morţii toate venite ca urmare a păcatului.
Un astfel de creştinism redus la stadiu de religie moartă se face simţit tot mai des în toate bisericile locale indiferent de denominaţiune, ortodoxe, catolice, reformate, protestante atâta timp căt aplicarea practică a principiilor din Cuvântul lui Dumnnezeu şi rugăciunea sunt abandonate luptele spirituale sunt pierdute şi consecinţele negative sunt tot mai vizibile… Se golesc bisericile, lăcaşele de cult se transformă în muzee, săli de expoziţie, depozite, dispar… Imoralitatea este promovată ca distracţie, păcatul este prezentat ca un drept al omului de care oricine poate beneficia.
Ce este de făcut?
În primul rând este nevoie să ne reamintim principiile lui Dumnezeu întorcându-ne la învăţătura Sfintelor Scripturi, a Cuvântului lui Dumnezeu, implicând citirea, cunoaşterea şi aplicarea acestuia. Domnul Isus spune în acest sens celor ce se numesc biserica Sa, şi fiecărui creştin în parte:
Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. (Apocalipsa 3:3)
Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. (Apocalipsa 2:5)
Obervăm că adevărata credinţă creştină se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu, se hrăneşte cu el şi aplică Cuvântul lui Dumnezeu, îl trăieşte, fapt ce implică pocăinţa.
În al doilea rând, este nevoie ca fiecare biserică locală, ca adunare a celor credincioşi, şi în acelaşi timp fiecare creştin în parte să se întoarcă la relaţionarea cu Dumnezeu prin rugăciune. În multe locuri din Sfânta Scriptură Domnul Isus îndemna în acest sens: Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită (Matei 26:41), implicând atât dimensiunea comunitară a rugăciunii împreună cu întreaga biserică locală cât şi dimensiunea particulară a rugăciunii fiecărui credincios în intimitatea locuinţei sale.
Garanţia obţinerii biruinţei în luptele spirituale pe care creştinul şi biserica le are de dus împotriva firii pămnteşti, împotriva modului lumesc de viaţă şi împotriva diavolului este asigurată doar de Dumnezeu! Biruinţa este câştigată în măsura în care creştinul şi biserica locală menţin vie relaţia cu Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos acordând un loc central Cuvântului lui Dumnzeu şi rugăciunii atât în viaţa personală cât şi în viaţa bisericii locale.
Amintiţi-vă de ceea ce spune Domnul Isus ucenicilor Săi în Ioan 15:5 „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Acest adevăr este ilustrat atât de bine în biruinţa obţinută de către copiii lui Dumnezeu împotriva amaleciţilor la Refidim ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu şi cerându-I ajutorul în rugăciune (Exod 17:8-13).
